Hymne Moldova

Limba noastră-i o comoară

În adîncuri înfundată Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată. Limba noastră-i foc ce arde Într-un neam, ce fără veste S-a trezit din somn de moarte Ca viteazul din poveste. Limba noastră-i numai cîntec, Doina dorurilor noastre, Roi de fulgere, ce spintec Nouri negri, zări albastre. Limba noastră-i graiul pîinii, Cînd de vînt se mișcă vara; In rostirea ei bătrînii Cu sudori sfințit-au țara. Limba noastră-i frunză verde, Zbuciumul din codrii veșnici, Nistrul lin, ce-n valuri pierde Ai luceferilor sfeșnici. Nu veți plînge-atunci amarnic, Că vi-i limba prea săracă, Și-ți vedea, cît îi de darnic Graiul țării noastre dragă. Limba noastră-i vechi izvoade. Povestiri din alte vremuri; Și citindu-le ‘nșirate, Te-nfiori adînc și tremuri. Limba noastră îi aleasă Să ridice slava-n ceruri, Să ne spuie-n hram și-acasă Veșnicele adevăruri. Limba noastra-i limbă sfîntă, Limba vechilor cazanii, Care-o plîng și care-o cîntă Pe la vatra lor țăranii. Înviați-vă dar graiul, Ruginit de multă vreme, Stergeți slinul, mucegaiul Al uitării ‘n care geme. Strîngeți piatra lucitoare Ce din soare se aprinde Și-ți avea în revărsare Un potop nou de cuvinte. Răsări-va o comoară În adîncuri înfundată, Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată.

Our language is a treasure

Buried in the depths A sign of our aspirations For which we have fought. It is our faith and our brilliance, A treasure in our hearts, We cherish with love and pride, Our language, our life.